Șapte...

Șapte zile negre din șapte,
Șapte seri de neliniști tulburate;
Săptămână de săptămână,
Lună de lună, an de an
Iubirea-i ca lava unui vulcan,
Fierbe, fierbe, se lipește de verbe,
De substantive, cu sau fără motive,
Și ies la lumină alte poezii
Îmbrăcate în straie purpurii.

Timpul zboară ca nebunul,
Vântul tristeții provoacă uneori taifunul
Și începe să plouă cu lacrimi și suspine
În inimă la mine, în inimă la tine,
Ne rătăcim printre serpentine
Până când ne regăsim
După ce vorbim la telefon ore în șir.

Șapte petale roșii de trandafir
Ti-am pus demult sub perna-ți moale
Să-ți fie somnul lin în nopțile infernale
Când nu-ți pot fi alături
Decât cu sufletul și gândul
Căci pământul s-a întors cu susul în jos
De când un virus periculos
A pus alte bariere între cei care
Se iubesc și se doresc cu disperare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita