Erai... ești

Ce frumos erai
În noaptea aceea superbă de Mai
Când la ureche îmi șopteai
Că lângă mine ai să stai 
întreaga viață!

Ce senzual erai dis-de-dimineață
Când te spălai cu roua florilor pe față,
Iar eu te sărutam pe gât!
Timpul urât devenea minunat dintr-o dat' ;

Ce tandru erai 
Când la pieptu-ți mă strângeai!
Un alai de fluturi roz îmi dădea târcoale
Când mă prindeai sfios de șale,
Parcă fugea pământul
De sub picioarele-mi goale... !

Timpul trecea agale pe lângă noi,
Nu ne păsa de nimeni, de nimic,
Luam totul în glumă,
Aveam lozul în plic, desigur, câștigător,
Pe care ni-l dăruise cu drag zeul Amor.

Ce atent erai la orice mișcare a mea,
Ca nu cumva să-mi se întâmple ceva
Neprevăzut... ! Ce bine că te-am avut
Și că te am, dulce balsam!
Sper că-mi vei fi alături
Nu doar încă un an
Ci pe o perioadă nelimitată!

Îți mulțumesc pentru iubirea adevărată
Pe care ai pus-o pe tava-mi de prima dată!
Ești muza-mi preferată, capodopera-mi de artă,
Icoană cu aur pictată pe inima-mi curată.


Autor - Crisastemis