Ora de visare

În fiecare dimineață
Ciorchini de rouă se agăță
De un lăstar cu izmă creață
Dintr-o poveste cu prefață.

O mare, de tăcere-i plină,
Nici adierea vântului
Nu se mai aude în surdină,
Doi pescăruși stau pe un mal
De timp sinistru, ireal.

Normal, e ora de visare
Pe aripi de speranțe înșelătoare
Spre alt decor fără culoare...
Iar plouă ? Sau mi se pare?

Autor - Crisastemis