Iubește-mă așa...

Iubește-mă-n tăcere,
Să uit de supărare, de durere;
Chiar dacă ești departe
Vreau să știu sigur
Că pentru mine inima îți bate.

Iubește-mă în taină
Din zori până la apus,
Căci te iubesc nespus
De când mi-ai sedus
Sufletul, care îți e supus.

Cu vorbele-ți frumoase
Și cu-n simplu surâs
M-ai cucerit pe viață,
Îmi zboară gândul la tine
În fiecare seară și dimineață.

Iubește-mă așa
Cum îți iubești ochii limpezi
Cu care vezi stele verzi și albastre
Nu doar când plutești pe aripi de vise
Cu mine de mână printre astre.

Iubește-mă azi, mâine,
În toți anii care vor urma,
Rămâi raza de bucurie,
Fericirea, liniștea mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Lumina Iubirii

Afară plouă, s-a întunecat văzduhul,
E plin de apă și de noroi pământul,
Tună, fulgeră, bate cu putere vântul,
Vrea să-mi spulbere cuvântul de pe buze
În clipele acestea confuze...

Aș vrea să văd fluturi și buburuze
Zburând pe deasupra mea
Ca-n primăvara aceea minunată
Îmbrăcată-n flori de nu-mă-uita;

De câte ori îmi amintesc de ea
Inima-mi tresaltă de bucurie
Ca în dulcea-mi copilărie
Când puneam petale de iasomie
Pe coli albe de hârtie, la uscat,
Să le simt parfumul timp îndelungat.

Nimic nu mai e ca altădat',
Pandemia a băgat lumea în ceață,
Soarele se lasă așteptat în fiece dimineață,
Inimile unor oameni parcă-s de gheață,
Rar mai apare-un zâmbet pe câte-o față.

Afară plouă sacadat, cerul este înnorat,
Dar Lumina Iubirii strălucește neîncetat
În sufletu-mi blând și curat
Care Lui Dumnezeu Îi este,
Îi va fi întotdeauna subjugat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Erai... ești

Ce frumos erai
În noaptea aceea superbă de Mai
Când la ureche îmi șopteai
Că lângă mine ai să stai 
întreaga viață!

Ce senzual erai dis-de-dimineață
Când te spălai cu roua florilor pe față,
Iar eu te sărutam pe gât!
Timpul urât devenea minunat dintr-o dat' ;

Ce tandru erai 
Când la pieptu-ți mă strângeai!
Un alai de fluturi roz îmi dădea târcoale
Când mă prindeai sfios de șale,
Parcă fugea pământul
De sub picioarele-mi goale... !

Timpul trecea agale pe lângă noi,
Nu ne păsa de nimeni, de nimic,
Luam totul în glumă,
Aveam lozul în plic, desigur, câștigător,
Pe care ni-l dăruise cu drag zeul Amor.

Ce atent erai la orice mișcare a mea,
Ca nu cumva să-mi se întâmple ceva
Neprevăzut... ! Ce bine că te-am avut
Și că te am, dulce balsam!
Sper că-mi vei fi alături
Nu doar încă un an
Ci pe o perioadă nelimitată!

Îți mulțumesc pentru iubirea adevărată
Pe care ai pus-o pe tava-mi de prima dată!
Ești muza-mi preferată, capodopera-mi de artă,
Icoană cu aur pictată pe inima-mi curată.


Autor - Crisastemis

Scumpul meu giuvaier

Când mă privești minute-n șir
Înfloresc la fel ca un boboc de trandafir,
Se face soare-n miez de noapte,
Norii de pe cer dispar
Într-o secundă jumătate.

Când mă săruți,
Obrajii-mi ard ca focul,
Intru în jocul tău într-o clipă,
Fac risipă de sentimente,
O mie de raze de bucurii
Îți pun în grădina inimii
Ca să le-mparți cu fluturii zglobii
Ce fac adesea schimb de colivii.

Tu ești colțu-mi de Rai minunat,
În brațele-ți calde aș sta neîncetat,
Ești ca un dar binecuvântat
La care am visat de sute de ori;

Mi-ești drag ca lumina din zori,
Îți ador ochii pătrunzători
Ce seamănă cu doi aștri strălucitori
Pe care n-aș putea să-i uit nicicând.

Știu că mă iubești mult,
Nu-ți place să mă vezi plângând
Ci radiind de fericire
Plutind cu tine, pe aripi de iubire,
Până în al nouălea cer,
Scumpul meu giuvaier!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Ca în poveștile frumoase

Într-un colț de lume,
Unde nu se ține cont
De legi sau de cutume,
Plouă cu stropi de fericire
De șapte ori pe săptămână;

Îndrăgostiții nu stau împreună
O zi, o noapte, sau o lună,
Ci ani și ani la rând,
Ca în poveștile frumoase
Pe care-oricine cred că le-a citit
Și le recitește-adesea surâzând.

Autor - Crisastemis

Om minunat...

Te iubesc cu disperare
Nu doar în zilele de sărbătoare,
Ci în toate zilele pare și impare.
Ador perioadele de hibernare
Când stăm închiși în casă
Și privim pe-a lumii fereastră
Bolta cerului albastră
Ca floarea de nu-mă-uita
Din a timpului glastră.

Te iubesc nu doar de Valentine's Day
Când unii așa ziși îndrăgostiți
Se cred pui de lei
Și mint că totul e okay între ei...
Ador ochii tăi senini
Care mă duc cu gândul la înălțimi celeste
Când privirea-mi este ațintiță asupra ta...
Te iubesc, da, da, din toată inima,
Din tot sufletu-mi curat,
Îi mulțumesc Lui Dumnezeu neîncetat
Că mi te-a scos în cale, om minunat!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Viața ți se va schimba

Ce bine îți șade cu părul împletit
Chiar dacă tâmplele ți-au mai albit!
Focul iubirii pure arde mocnit
În inima-ți ce plânge cu lacrimi de granit!

Femeie frumoasă cu trup istovit,
Atâția ani în van ți-ai risipit
Așteptând ca cineva
Să-ți vindece sufletul rănit... !

Ca o mamă i-ai ocrotit pe toți cei care
Te-au folosit ca pe o barcă de salvare;
Cui oare îi pasă de tine, de durerea ta?
Cel mai mult Lui Dumnezeu,
Doar ești Creația Sa... !

Știu că nu poți fi rea
Cum sunt mulți oameni
De pe-acest bătrân pământ
Ce-și strâng averi, poveri
Cu care vor intra-n mormânt... !

Mai rezistă puțin, nu renunța,
Nu lăsa tristețea să-ți tulbure liniștea,
Nu-ți pierde ultima speranță,
Păstrează-ți credința și vei vedea
Minunile care se vor înfăptui în fața ta
Exact la timpul potrivit;

Îngerii de lumină ți-au auzit suspinele,
Ți-au luat în seamă rugăciunile făcute
În vremurile crunte de necaz,
Măicuța Domnului
Îți va șterge ultima lacrimă de pe obraz.

De azi înainte, viața ți se va schimba
După cum meriți; Soarta va fi de partea ta!
Vei fi fericită cum ai fost cândva,
Vei străluci mai mult decât o stea.

Autor - Crisastemis

Tu, doar tu

Tu-mi dai motive să trăiesc,

De-aceea cu toată ființa-mi te iubesc,
Datorită ție zâmbesc, sunt fericită...
Tu, dulcea mea ispită,
Mă-mbeți cu șoapte de amor,
Îmi golești al lacrimilor izvor
Și-mi umpli sufletul cu bucurii;
Când în brațe strâns mă ții
Uit de griji, de pandemii,
De viața grea, de lumea rea;
Tu, doar tu, iubirea mea,
Mă faci să strălucesc ca o stea,
Ți-aș săruta minute-n șir
Buzele roșii catifelate
Ca două petalele de trandafir... !
Mereu mă mir de frumusețea ta,
De lumina pe care-o emană
Dragostea din inima-ți mare,
Ce n-are limite, nici hotare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Acum...

Sărută-mă ca prima dat'
Când sufletul ți-era de dor înflăcărat
Și inima îți bătea în piept ca nebuna...
Dă-mi o sărutare, numai una,
Acum, când pleacă Luna la culcare
Și îi ia locul pe cer bătrânul soare;

Iubește-mă cu patimă, cu disperare,
Căci vremea-i schimbătoare,
Mai târziu poate veni furtuna
Și gata cu buna dispoziție,
Cu cheful de viață;
Mai bine începem cu dreptul
Fiecare dimineață!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Doamne, Îți mulțumesc!

În zori, când mă trezesc,
Spun cu voce tare: "Doamne,
Pentru toate binecuvântările 

Îți mulțumesc!
Te rog, mai lasă-mă 

să trăiesc câțiva ani,
Să mă bucur de iubire, 

nu doar de bani!

Trece vremea, mă trec ușor și eu,
Dar sufletu-mi nu mai e un heleșteu
Plin de lacrimi și suspine,
E însetat mai mult decât oricând 

de viață;

În blocuri mari de gheață
Mi-ai prefăcut pe loc tristețile,
Nu le vor mai putea topi în veci
Nici focurile, nici razele fierbinți 

de soare;

Dumnezeule Mare,
Mi-ai dovedit de zeci de ori
Că orice durere-i trecătoare,
Mi-ai fost mereu scut de apărare,
Mi-ai șters de pe obraji
Toate lacrimile-amare;

Nu doar o cărare netedă
Spre fericire mi-ai făcut,
Ci multe, foarte multe,
Căci știi că nu-mi place
Să-mi pierd timpul
Cu lucruri mărunte.

Tu îmi ești punte de legătură 

cu Universul,
Datorită Ție îmi e frumos versul
Ce-i scris din inima-mi curată
În care există tone de iubire pură,
Necondiționată."

Autor - Crisastemis

Ora de visare

În fiecare dimineață
Ciorchini de rouă se agăță
De un lăstar cu izmă creață
Dintr-o poveste cu prefață.

O mare, de tăcere-i plină,
Nici adierea vântului
Nu se mai aude în surdină,
Doi pescăruși stau pe un mal
De timp sinistru, ireal.

Normal, e ora de visare
Pe aripi de speranțe înșelătoare
Spre alt decor fără culoare...
Iar plouă ? Sau mi se pare?

Autor - Crisastemis

Te-am...

Te-am căutat, te-am căutat,
Până când m-am săturat,
Am stat ore-n șir pe gânduri,
M-au trecut zeci de ape tulburi,
Lacrimi rotunde
Ca boabele de struguri
Din ochii-mi obosiți au căzut
Pe petecul alb de hârtie
Pe care începusem
Să scriu primul vers
De la ultima-mi poezie.

Te-am așteptat, te-am așteptat,
Muză, ce mi-ai fost adesea călăuză
Spre un tărâm de vise minunat!
M-ai lăsat să stau ca pe ace,
Te-ai bucurat când ai văzut
Că n-am liniște și pace,
Dar n-ai știut c-am aruncat
Cupa cu venin în fluviul Gange!

Autor * Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Ca o romantică visătoare

Te iubesc așa cum ești,
Cu bune, cu rele,
Cu defecte mari sau mititele,
Căci nici eu nu sunt perfectă... !
Atentă, discretă, iertătoare,
Deosebit de înțelegătoare
Recunosc, da... sunt!
Dar mai am momente-n care
Dau cu gelozia-ți de pământ.

Te iubesc ca pe un Dar Sfânt
Primit într-o zi de sărbătoare
De la Dumnezeu Cel Mare,
Care ne e alături tot mereu;
Frumusețea-ți, dragul meu,
Întotdeauna mă dezarmează,
Eros jubilează când lăcrimez de fericire,
Știe că doar tu poți să mă cucerești
C-o singură privire.

Te iubesc, da, da,
Exact așa, așa cum ești,
Căci la fel tu mă iubești!
În sferele cerești mă ridici
Când îmi trimiți zeci de pupici
Pe messenger... Neliniștile pier,
Norii din sufletu-mi dispar,
Nu mai stau pe jar
Când îți văd ochii senini
Ce au culoarea minunată
A pietrelor de chihlimbar.

Te iubesc, nu doar din gură,
Ci din toată inima, cu toată ființa mea!
Iubirea-mi n-are granițe, nici măsură,
Nu se poate cântări, nu se poate pipăi,
Se poate simți de la o poștă... !
Te iubesc ca o fostă,
Prezentă și viitoare
Romantică visătoare,
Care trăiește în lumea-i plină de culoare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Șapte...

Șapte zile negre din șapte,
Șapte seri de neliniști tulburate;
Săptămână de săptămână,
Lună de lună, an de an
Iubirea-i ca lava unui vulcan,
Fierbe, fierbe, se lipește de verbe,
De substantive, cu sau fără motive,
Și ies la lumină alte poezii
Îmbrăcate în straie purpurii.

Timpul zboară ca nebunul,
Vântul tristeții provoacă uneori taifunul
Și începe să plouă cu lacrimi și suspine
În inimă la mine, în inimă la tine,
Ne rătăcim printre serpentine
Până când ne regăsim
După ce vorbim la telefon ore în șir.

Șapte petale roșii de trandafir
Ti-am pus demult sub perna-ți moale
Să-ți fie somnul lin în nopțile infernale
Când nu-ți pot fi alături
Decât cu sufletul și gândul
Căci pământul s-a întors cu susul în jos
De când un virus periculos
A pus alte bariere între cei care
Se iubesc și se doresc cu disperare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita 

Poate, poate... !

Deschide-ți inima, să văd ce e în ea;
Se simte liberă ca pasărea, poate zbura,
Sau are pe anumite artere
Urme lăsate de vreo povară grea?

Vreau cu privirea-mi să te urmăresc,
Atentă, ca pe o carte să te citesc...
În caz c-am să găsesc ceva ce-mi place
N-am să-ți mai dau pace niciodat'.

Deschide-ți sufletul, să văd dacă-i curat,
Dacă strălucește ca un diamant
Ca să știu ce fac mai departe,
Poate, poate, tu și eu
Vom fi împreună mereu, mereu... !

Drepturi de Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita 

Ce Duminică!

Ce Duminică tăcută,
Ca o zi de înmormântare!
Doamna Fericire a rămas blocată
Într-o zonă aglomerată de parcare,
Nici păsările nu mai cântă...
Ce liniște apăsătoare! 

Nimic nu mai este cum a fost,
Viața-mi pare fără rost
În anotimpul acesta anost,
Ba e arșiță, ba e furtună,
Vremea bună se înrăutățește subit,
Nori de granit acoperă jumătate de cer;

Ce Duminică plictisitoare!
Bărcile de salvare au dispărut în larg

Odată cu zeul drag sufletului meu,

Eros năzdrăvanul,
Cu care-am fost adesea plecată în turneu.

Dumnezeu s-a supărat pe oamenii
Ce nu L-au ascultat când a trebuit
Și care încontinuu au păcătuit...
Eu Îi dau Slavă necontenit
Pentru tot ce mi-a oferit
Pe parcursul anilor care-au trecut
Uneori în grabă, alteori agale.

Ce Duminică de jale!
În cristale de gheață s-au prefăcut
Lacrimile unei stele ce-a căzut
În a uitării vastă mare
Aseară, după ce-a apus bătrânul soare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul^Flori de nu-mă-uita