Iubește-mă așa...

Iubește-mă-n tăcere,
Să uit de supărare, de durere;
Chiar dacă ești departe
Vreau să știu sigur
Că pentru mine inima îți bate.

Iubește-mă în taină
Din zori până la apus,
Căci te iubesc nespus
De când mi-ai sedus
Sufletul, care îți e supus.

Cu vorbele-ți frumoase
Și cu-n simplu surâs
M-ai cucerit pe viață,
Îmi zboară gândul la tine
În fiecare seară și dimineață.

Iubește-mă așa
Cum îți iubești ochii limpezi
Cu care vezi stele verzi și albastre
Nu doar când plutești pe aripi de vise
Cu mine de mână printre astre.

Iubește-mă azi, mâine,
În toți anii care vor urma,
Rămâi raza de bucurie,
Fericirea, liniștea mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Lumina Iubirii

Afară plouă, s-a întunecat văzduhul,
E plin de apă și de noroi pământul,
Tună, fulgeră, bate cu putere vântul,
Vrea să-mi spulbere cuvântul de pe buze
În clipele acestea confuze...

Aș vrea să văd fluturi și buburuze
Zburând pe deasupra mea
Ca-n primăvara aceea minunată
Îmbrăcată-n flori de nu-mă-uita;

De câte ori îmi amintesc de ea
Inima-mi tresaltă de bucurie
Ca în dulcea-mi copilărie
Când puneam petale de iasomie
Pe coli albe de hârtie, la uscat,
Să le simt parfumul timp îndelungat.

Nimic nu mai e ca altădat',
Pandemia a băgat lumea în ceață,
Soarele se lasă așteptat în fiece dimineață,
Inimile unor oameni parcă-s de gheață,
Rar mai apare-un zâmbet pe câte-o față.

Afară plouă sacadat, cerul este înnorat,
Dar Lumina Iubirii strălucește neîncetat
În sufletu-mi blând și curat
Care Lui Dumnezeu Îi este,
Îi va fi întotdeauna subjugat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Erai... ești

Ce frumos erai
În noaptea aceea superbă de Mai
Când la ureche îmi șopteai
Că lângă mine ai să stai 
întreaga viață!

Ce senzual erai dis-de-dimineață
Când te spălai cu roua florilor pe față,
Iar eu te sărutam pe gât!
Timpul urât devenea minunat dintr-o dat' ;

Ce tandru erai 
Când la pieptu-ți mă strângeai!
Un alai de fluturi roz îmi dădea târcoale
Când mă prindeai sfios de șale,
Parcă fugea pământul
De sub picioarele-mi goale... !

Timpul trecea agale pe lângă noi,
Nu ne păsa de nimeni, de nimic,
Luam totul în glumă,
Aveam lozul în plic, desigur, câștigător,
Pe care ni-l dăruise cu drag zeul Amor.

Ce atent erai la orice mișcare a mea,
Ca nu cumva să-mi se întâmple ceva
Neprevăzut... ! Ce bine că te-am avut
Și că te am, dulce balsam!
Sper că-mi vei fi alături
Nu doar încă un an
Ci pe o perioadă nelimitată!

Îți mulțumesc pentru iubirea adevărată
Pe care ai pus-o pe tava-mi de prima dată!
Ești muza-mi preferată, capodopera-mi de artă,
Icoană cu aur pictată pe inima-mi curată.


Autor - Crisastemis

Scumpul meu giuvaier

Când mă privești minute-n șir
Înfloresc la fel ca un boboc de trandafir,
Se face soare-n miez de noapte,
Norii de pe cer dispar
Într-o secundă jumătate.

Când mă săruți,
Obrajii-mi ard ca focul,
Intru în jocul tău într-o clipă,
Fac risipă de sentimente,
O mie de raze de bucurii
Îți pun în grădina inimii
Ca să le-mparți cu fluturii zglobii
Ce fac adesea schimb de colivii.

Tu ești colțu-mi de Rai minunat,
În brațele-ți calde aș sta neîncetat,
Ești ca un dar binecuvântat
La care am visat de sute de ori;

Mi-ești drag ca lumina din zori,
Îți ador ochii pătrunzători
Ce seamănă cu doi aștri strălucitori
Pe care n-aș putea să-i uit nicicând.

Știu că mă iubești mult,
Nu-ți place să mă vezi plângând
Ci radiind de fericire
Plutind cu tine, pe aripi de iubire,
Până în al nouălea cer,
Scumpul meu giuvaier!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Ca în poveștile frumoase

Într-un colț de lume,
Unde nu se ține cont
De legi sau de cutume,
Plouă cu stropi de fericire
De șapte ori pe săptămână;

Îndrăgostiții nu stau împreună
O zi, o noapte, sau o lună,
Ci ani și ani la rând,
Ca în poveștile frumoase
Pe care-oricine cred că le-a citit
Și le recitește-adesea surâzând.

Autor - Crisastemis

Om minunat...

Te iubesc cu disperare
Nu doar în zilele de sărbătoare,
Ci în toate zilele pare și impare.
Ador perioadele de hibernare
Când stăm închiși în casă
Și privim pe-a lumii fereastră
Bolta cerului albastră
Ca floarea de nu-mă-uita
Din a timpului glastră.

Te iubesc nu doar de Valentine's Day
Când unii așa ziși îndrăgostiți
Se cred pui de lei
Și mint că totul e okay între ei...
Ador ochii tăi senini
Care mă duc cu gândul la înălțimi celeste
Când privirea-mi este ațintiță asupra ta...
Te iubesc, da, da, din toată inima,
Din tot sufletu-mi curat,
Îi mulțumesc Lui Dumnezeu neîncetat
Că mi te-a scos în cale, om minunat!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita

Viața ți se va schimba

Ce bine îți șade cu părul împletit
Chiar dacă tâmplele ți-au mai albit!
Focul iubirii pure arde mocnit
În inima-ți ce plânge cu lacrimi de granit!

Femeie frumoasă cu trup istovit,
Atâția ani în van ți-ai risipit
Așteptând ca cineva
Să-ți vindece sufletul rănit... !

Ca o mamă i-ai ocrotit pe toți cei care
Te-au folosit ca pe o barcă de salvare;
Cui oare îi pasă de tine, de durerea ta?
Cel mai mult Lui Dumnezeu,
Doar ești Creația Sa... !

Știu că nu poți fi rea
Cum sunt mulți oameni
De pe-acest bătrân pământ
Ce-și strâng averi, poveri
Cu care vor intra-n mormânt... !

Mai rezistă puțin, nu renunța,
Nu lăsa tristețea să-ți tulbure liniștea,
Nu-ți pierde ultima speranță,
Păstrează-ți credința și vei vedea
Minunile care se vor înfăptui în fața ta
Exact la timpul potrivit;

Îngerii de lumină ți-au auzit suspinele,
Ți-au luat în seamă rugăciunile făcute
În vremurile crunte de necaz,
Măicuța Domnului
Îți va șterge ultima lacrimă de pe obraz.

De azi înainte, viața ți se va schimba
După cum meriți; Soarta va fi de partea ta!
Vei fi fericită cum ai fost cândva,
Vei străluci mai mult decât o stea.

Autor - Crisastemis